Cautand pietre si admirand natura

Cautand pietre si admirand natura:

                                         Iesire de duminica  dupa pietre. Probleme: coaste rupte, clavicula dreapta si capul sternului.Asa ca am renuntat la bicicleta si am luat masina. Nu am gasit nicio piatra. Insa eu ma ghidez dupa lozinca proletara: o expeditie in care ai plecat, e o expeditie in care ai castigat.

                                        Locuri de vis atat de aproape de noi...


                                             Alge si apa:

                                                  Barza:

                              Cu fata spre Muntii Capatanii, pititi de soarele puternic

                                                        Prietena mea barza:

                                                     Distrugatorul de habitate:

                                                          Plante de apa:

                                                           Iarasi barza:

                                                                Pleaca:

                                             Acelasi ramator nefericit:

                                                       In drumul meu:

                                             Punte de vis peste un fir de apa:

                                           E seceta si oamenii "fura" apa din rau:

                                                       In calea  mea

                                                            Seceta apriga:

                                           Parasesc raul si las o privire inapoi:

                                            Fantana de la care n-am putut sa beau apa:

                                          Pe strada, mort de sete, la o intersectie monahala.

                                             Iarasi, pe rau, ademenit de frumusetea zilei:

                     Imagini redundante dar importante: pe fundul apei sunt mii de pesti:
                     Numele local: nisiparnita; denumirea latina: Cobitis caspia romanica


         Nu am vazut niciodata atat de multe nisiparnite la un loc.Am facut poze si cu zoomul, nu sunt toate ok, dar daca aveti rabdare, o sa le vedeti:

                                                          in calea mea

                                                              Trovant:

                                                    verde de rau viu:

                                                Un izvor cu oxizi de fier si alge:
                                                       -culorile sunt reale-

                                                 sau picturi abstracte cu sange:

                                                  o radacina neiubita de nimeni:

                                                 Viata incercand sa invinga un pet:

                                                    Pufi pentru haine si urechi:

                                                          Laptele cucului:
                                                     Euphorbia Cyparissias

                                                 Sticla de sampanie, goala, asteptand :

                                                       
                                                                  Papura:
                                                       Typha augustipholia

Pietre alta data, dar a meritat.




Cireasa de pe tort( desi nu pentru mineralogi):



Entitate ectoplasmatica, deasupra busteanului.

   

Rezervatia paleontologica Golesti

   

 

                                                     PUTIN DESPRE PIETRELE MELE

 

                           Partea a doua- Rezervatia paleontologica Golesti

       

              Cum pe aceste pagini intra prieteni de-ai mei, oameni pentru care pasiunea pentru pietre a devenit o a doua natura, apoi prima natura si i-a inlocuit cu totul, vreu sa va spun aventurile mele in cautarea Rezervatiei Paleontologice Golesti- Valcea.

              Ca sa nu le repetati...

              Caut acest loc de aproape cinci ani de zile, am rascolit zeci de maluri rupte, dealuri albii de ape. Nimic.

 

             Acum cateva luni am gasit o localizare a rezervatiei pe Google maps. I-am multumit lui Google si am plecat in explorare. Am mers de opt ori la cativa zeci de metri de o rapa si nu am vazut-o. Am platit calauza, am folosit harti militare, Google Earth, am ratacit sute de ore si totul in zadar.

 

             Dar un cautator de pietre nu e un cautator de fluturi. Pe el nu-l sufla vantul. Pietrele in furtuna raman tot pietre, fluturii, doar amintire.

             Furtuna care m-a prins a fost napraznica. Desi sunt un om al muntelui, am ratacit drumul cu ... 42 de km. Niciodata nu m-am ratacit in munte. Am simtit atunci ca pietrele de la Golesti nu ma vor...

            

            Dar nu a fost asa. AM CAUTAT DIN NOU. Sambata de sambata, duminica de duminica pana intr-o zi.

            Cand am gasit rezervatia de iluzii. Greu accesibila, dar nu imposibila. Fara legatura cu explicatia Google maps, altfel decat in descrierea oficiala.

           Zona e spectaculoasa. Bucati mari de rapa se desprind  si se pravalesc la vale unde raman infipte aidoma unor stalagmite. Merita mers si fotografiat sau filmat. Eu nu am avut aparatul la mine pentru ca trecusem zile intregi prin ploi torentiale si ultimile expeditii il lasasem acasa.

           Atentie! Zona este spectaculoasa, dar NU contine fosilele din reclama, sau, in fine, ceea ce numim noi fosile. Nu este pradata de cautatori, ci este exagerata ca descriere.

            E drept, am gasit doua fosile de amoniti, care mi-au schimbat dimensiunea psihologica a cuvantului friabil.Friabil nu e ceva faramicios, friabil e ceva trainic, comparativ cu aceste resturi fosilifere. A fost suficient sa suflu peste ele si s-au spulberizat. Nu a trebuit sa le ating. M-am gandit, apoi, ca daca mai zaresc vreuna, sa inchid imediat ochii, ca sa nu o distruga...privirea.

  

           Exagerez, desigur.Dar nu foarte mult. Cine o sa ajunga acolo, o sa confirme.

           Nu exista fosile de vertebrate, iar amprentele foliare sunt la fel de rare precum diamantele. Cred ca am gasit o astfel de amprenta. Daca am spus, cred, intelegeti ce valoare estetica are o astfel de experienta. Despre valoarea stiintifica insa nu ma pronunt. Sau ma pronunt. Merita vizitat.

            Explicatia:

            Elementele fosile extrem -de rare si friabile- provin dintr-un strat superior al rupturii de deal, care are o culoare brun inchis. La acest nivel nu este posibila o cautare fizica decat de catre un alpinist utilitar putin "dus" deoarece realmente malul se prabuseste intr-una. Ce ajunge jos e doar praf si cu siguranta la un microscop obisnuit sau cu lumina polarizata ai putea sa vezi lucruri super interesante. Tot malul dealului pare a fi un nisip, pe alocuri gresie slaba, cel mai mare firicel de piatra nedepasind 3-4 milimetri. Daca mergi intr-o zi ploioasa e aproape imposibil de patruns in zona din cauza malului verde si a argilei galbene care alterneaza prin zona.

          Recomandarea mea:

         Daca aveti un aparat foto sau camera video mergeti si inregistrati. Spectacolul naturii e grandios. Daca mergeti sa cautati fosile, renuntati.

        Indiferent pentru ce motiv ajungeti in zona, cautati-ma pe email sau telefon, sa va pot da detalii de acces, sa va conduc, daca pot, pentru ca aveti sanse uriase sa nu ajungeti acolo niciodata, dupa descrierea de pe net.

       Pana atunci...vant din spate, pietre-n ranita.

       Nu am oferit explicatii paleotologice pentru ca le gasiti usor; am vrut sa aveti o viziune noua asupra zonei, nu cea oficiala. Cu siguranta, oamenii aceia care au numit rapa, rezervatie, au stiut ce fac. Poate situl a fost intr-o perioada cu adevarat imbelsugat si "rentabil" stiintific, dar astazi este doar o poveste vizuala interesanta.

Trovanti si pui de trovanti

                                                     Trovanti si pui de trovanti



                     Trovantii sunt gresii create in nisip legate intre ele printr-un ciment carbonatic.

                     Locatii trovanti in Valcea:


                      In satul Costesti: Muzeul Trovantilor, care este o rapa, fosta cariera de nisip, la poalele careia se afla cazuti mai multi trovanti de dimensiuni mari.

                       Pe valea paraului Gresarea, langa Otesani, Horezu. Se gasesc trovanti de diferite forme si dimensiuni.

Din pacate fotografiile au iesit cumplite, grabindu-ma sa fac poze intr-un soare foarte puternic.

Interesanti sunt trovantii extrem de mici, pornind de la 1cm diametru.


Acesti trovanti nu sunt colectati din locatiile de mai sus, de unde:


1.e interzis sa se colecteze

2. nu se gasesc astfel de piese, de dimensiuni atat de mici.


Locatia aceasta am descoperit-o singur, intr-o ruptura de drum in zona Pausesti- Valcea.