Fosile- Minerale -Cristale-Roci

Toate sunt pulbere de piatra. Chiar si gandurile sunt pulberea stancilor launtrice framantate de vanturile si apele destinului.

sâmbătă, 27 iulie 2013

Rezervatia paleontologica Golesti

   

 


                                                     PUTIN DESPRE PIETRELE MELE

 


                           Partea a doua- Rezervatia paleontologica Golesti




       
              Cum pe aceste pagini intra prieteni de-ai mei, oameni pentru care pasiunea pentru pietre a devenit o a doua natura, apoi prima natura si i-a inlocuit cu totul, vreu sa va spun aventurile mele in cautarea Rezervatiei Paleontologice Golesti- Valcea.


              Ca sa nu le repetati...


              Caut acest loc de aproape cinci ani de zile, am rascolit zeci de maluri rupte, dealuri albii de ape. Nimic.

 
             Acum cateva luni am gasit o localizare a rezervatiei pe Google maps. I-am multumit lui Google si am plecat in explorare. Am mers de opt ori la cativa zeci de metri de o rapa si nu am vazut-o. Am platit calauza, am folosit harti militare, Google Earth, am ratacit sute de ore si totul in zadar.

 
             Dar un cautator de pietre nu e un cautator de fluturi. Pe el nu-l sufla vantul. Pietrele in furtuna raman tot pietre, fluturii, doar amintire.


             Furtuna care m-a prins a fost napraznica. Desi sunt un om al muntelui, am ratacit drumul cu ... 42 de km. Niciodata nu m-am ratacit in munte. Am simtit atunci ca pietrele de la Golesti nu ma vor...

            
            Dar nu a fost asa. AM CAUTAT DIN NOU. Sambata de sambata, duminica de duminica pana intr-o zi.


            Cand am gasit rezervatia de iluzii. Greu accesibila, dar nu imposibila. Fara legatura cu explicatia Google maps, altfel decat in descrierea oficiala.


           Zona e spectaculoasa. Bucati mari de rapa se desprind  si se pravalesc la vale unde raman infipte aidoma unor stalagmite. Merita mers si fotografiat sau filmat. Eu nu am avut aparatul la mine pentru ca trecusem zile intregi prin ploi torentiale si ultimile expeditii il lasasem acasa.


           Atentie! Zona este spectaculoasa, dar NU contine fosilele din reclama, sau, in fine, ceea ce numim noi fosile. Nu este pradata de cautatori, ci este exagerata ca descriere.


            E drept, am gasit doua fosile de amoniti, care mi-au schimbat dimensiunea psihologica a cuvantului friabil.Friabil nu e ceva faramicios, friabil e ceva trainic, comparativ cu aceste resturi fosilifere. A fost suficient sa suflu peste ele si s-au spulberizat. Nu a trebuit sa le ating. M-am gandit, apoi, ca daca mai zaresc vreuna, sa inchid imediat ochii, ca sa nu o distruga...privirea.

  
           Exagerez, desigur.Dar nu foarte mult. Cine o sa ajunga acolo, o sa confirme.


           Nu exista fosile de vertebrate, iar amprentele foliare sunt la fel de rare precum diamantele. Cred ca am gasit o astfel de amprenta. Daca am spus, cred, intelegeti ce valoare estetica are o astfel de experienta. Despre valoarea stiintifica insa nu ma pronunt. Sau ma pronunt. Merita vizitat.



            Explicatia:


            Elementele fosile extrem -de rare si friabile- provin dintr-un strat superior al rupturii de deal, care are o culoare brun inchis. La acest nivel nu este posibila o cautare fizica decat de catre un alpinist utilitar putin "dus" deoarece realmente malul se prabuseste intr-una. Ce ajunge jos e doar praf si cu siguranta la un microscop obisnuit sau cu lumina polarizata ai putea sa vezi lucruri super interesante. Tot malul dealului pare a fi un nisip, pe alocuri gresie slaba, cel mai mare firicel de piatra nedepasind 3-4 milimetri. Daca mergi intr-o zi ploioasa e aproape imposibil de patruns in zona din cauza malului verde si a argilei galbene care alterneaza prin zona.



          Recomandarea mea:


         Daca aveti un aparat foto sau camera video mergeti si inregistrati. Spectacolul naturii e grandios. Daca mergeti sa cautati fosile, renuntati.


        Indiferent pentru ce motiv ajungeti in zona, cautati-ma pe email sau telefon, sa va pot da detalii de acces, sa va conduc, daca pot, pentru ca aveti sanse uriase sa nu ajungeti acolo niciodata, dupa descrierea de pe net.


       Pana atunci...vant din spate, pietre-n ranita.





       Nu am oferit explicatii paleotologice pentru ca le gasiti usor; am vrut sa aveti o viziune noua asupra zonei, nu cea oficiala. Cu siguranta, oamenii aceia care au numit rapa, rezervatie, au stiut ce fac. Poate situl a fost intr-o perioada cu adevarat imbelsugat si "rentabil" stiintific, dar astazi este doar o poveste vizuala interesanta.













2 comentarii:

  1. Nu stiu ce sa zic. Am copilarit in zona. Sunt zeci de rape pe care le cunosc eu ...cred ca sunt sute doar in comuna. le cunosc de sus, ofera oportunitati magice de privit si fotografiat panorame. Nu stiu ce ai gasit tu, poate n-ai ajuns la cea potrivita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e. Sunt probabil cateva sute. Si intr-adevar ofera oportunitati generoase de privit, fotografiat, filmat si cercetat geologic. Eu vorbesc de rapa cu melci, cea care este rezervatie paleontologica, pe care am gasit-o si cercetat-o metodic in ultimul timp, dar care nu isi justifica renumele. In articol, ma refer strict la aceasta rapa care nu este atat de atragatoare paleontologic, pe cat ai crede. Insa, am cel putin zece rape spectaculoase, care mi-au lasat amintiri deosebite, iarasi insa nu din punct de vedere gemologic sau paleontologic. Daca stii lucruri pe care eu nu le stiu sunt bucuros sa le aflu de la tine. Sunt pregatit oricand pentru o iesire pe teren.Ultima, a fost pe 9 mai, tot la Golesti, cu bicicleta , apoi pe jos.Deci, imi place Golestiul si inca mai scotocesc.

    RăspundețiȘtergere